Munca este brățară de aur”, spunea un vechi proverb. Însă ce se întâmplă atunci când, de la o lună la alta, această ”brățară” își pierde din valoare?

România trăiește astăzi un paradox greu de ignorat. Deși înregistrează cea mai mare creștere a productivității muncii din ultimul deceniu la nivelul Uniunii Europene, salariile, în special cele de la nivelul minim, rămân printre cele mai scăzute. În paralel, inflația a depășit 9%, costurile vieții au crescut constant, iar munca continuă să fie plătită mult sub media europeană: aproximativ 12,5 euro pe oră, față de 33,5 euro media UE, sub nivelul din Ungaria, Polonia sau Slovacia.
Cu alte cuvinte, oamenii produc mult, dar sunt răsplătiți prea puțin.

În plus, creșterea TVA și politicile de austeritate impuse au amplificat presiunea asupra celor cu venituri reduse, iar acest dezechilibru nu mai poate fi corectat prin amânare.

Atunci când veniturile nu țin pasul cu realitatea vieții, munca începe să-și piardă nu doar valoarea economică, ci și sensul. De aceea, salariul minim trebuie să țină pasul cu realitatea. Aplicarea lui nu este opțională, ci ține de seriozitatea cu care tratăm oamenii și munca.

PSD face apel la responsabilitate și echilibru.
Este momentul să privim dincolo de calculele seci și să ne gândim la oamenii care duc greul economiei, la cei care muncesc zilnic și pentru care salariul este baza unui trai decent.

Aceasta este poziția PSD: creșterea economică trebuie să se vadă în viața oamenilor, iar respectul pentru muncă trebuie dovedit prin decizii concrete, nu doar prin declarații.