În Huedin, un loc strategic de importanță deosebită, dar și un centru în care se percepea o taxă vamală, Mihai Viteazu a dispus instalarea unei garnizoane formate din aproximativ 50 de “dorobanți roșii”. Acești oșteni au avut misiunea de a asigura ordinea și de a preveni eventualele manifestări de nesupunere ale localnicilor. Cu toate acestea, relația dintre dărăbanți, adică soldații staționați în Huedin, și locuitorii orașului a fost marcată de neînțelegeri persistente.
Aceste neînțelegeri au avut mai multe cauze. În primul rând, dărăbanții s-au confruntat cu refuzul localnicilor de a-i sprijini în mod adecvat, atât pe ei, cât și familiile acestora. În al doilea rând, conflictele au izbucnit și din cauza comportamentului unor tineri rebeli din comunitatea locală, așa cum reiese dintr-o mărturie indirectă furnizată de un dărăbanț.
Momentul culminant al acestor tensiuni a fost atunci când dărăbanții au fost uciși, majoritatea dintre ei fiind staționați în oraș. Doar câțiva au reușit să scape cu viață din această tragedie. Cu toate acestea, moartea lui Mihai Viteazu nu a reușit să soluționeze problema apartenenței Transilvaniei la Imperiul Habsburgic.
În contextul luptelor acerbe dintre turci și Habsburgi pentru stăpânirea Transilvaniei, care au marcat întregul secol al XVII-lea, la data de 23 iunie 1684, în apropierea Huedinului, a avut loc o confruntare între o armată turco-tătară și locuitorii din Huedin și împrejurimi. În acea bătălie, aproximativ 200 de ostași au pierit. În memoria acestui eveniment, podul din apropiere, care traversează râul Crișul Repede, a fost numit "Podul Vinerii."
Dorobanții/dărăbanii/trabanții
Etimologic, termenul „dorobanţ” provine din maghiară – darabant- sau germană – Trabant - , şi denumea iniţial soldaţi mercenari de infanterie. Primii dărăbani se pare că erau mercenari sârbi. Dorobanţii erau atât infanterişti, cât şi călăreţi. În Transilvania, aceștia erau numiți trabanți și aveau haine de culoare diferită, în funcție de orașul săsesc sub flamura căruia luptau. Erau trupe ușoare, fără armuri, dar cu arme de foc.