Maieutica sau Metoda Socratică

Maieutica este o artă. Arta de a moși adevărul. Poate că nu întâmplător Socrate simte să se implice în aducerea pe lume a adevărului. Mama sa, Phainarete, era moașă vestită. Moșitul adevărului, metoda numită maieutica, este una dintre moștenirile pe care omenirea le are și azi la îndemână din partea marelui filosof.

Puțin despre învățare

Întotdeauna mi-a fost greu să învăț de la altcineva un subiect cu totul necunoscut. Învățarea nu a putut avea loc dacă nu practicăm singur și dacă nu încercam să replic un rezultat văzut în altă parte. Învățarea nu poate fi un proces unidirecțional în care profesorul transmite cunoștințe elevilor. În timpul liceului am aflat despre metoda socratică, iar în timpul facultății, a devenit una dintre principalele surse de acumulare sau de verificare de cunoștințe. Consider că poate fi un remediu extraordinar pentru provocările pe care le înfruntăm acum.

Adevărurile din dialoguri

Metoda socratică este bazată pe ideea că adevărul poate fi descoperit prin întrebări și dialoguri critice și prin pronunțarea unui răspicat și puternic de ce?

Socrate reușea să îl pune pe interlocutor în situația de a descoperi, în aparență singur, prin întrebări insistente, adevărul. ADEVĂRUL. Socrate este cel care pune întrebările, este rezervat în fața răspunsurilor, e nedumerit, se miră, pune reflectorul asupra unor lucruri ce nu se potrivesc sau asupra inconsecvenței interlocutorului său, provoacă nemulțumirea acestuia față de ceea ce știa și îi crește deschiderea față de ce pronunță ceilalți, îl determină la analize și implicații care conduc la definirea a ceea ce se dorea clar definit.

Exercițiul creează un punct de vedere critic util, deoarece ne pune în postura nu doar de a ne îndoi de veridicitatea lucrurilor din exteriorul nostru, ci și de a ne privi obiectiv prisma prin care fiecare dintre noi alegem să percepem informațiile. Când găsim un mod de a adapta puncte de vedere diferite, chiar opuse, ne creionam mai bine perspectiva despre ce este și ce nu este valid pentru noi și pentru ceilalți. Metoda aceasta de a vedea lumea ne îndeamnă să luăm punctele celorlalți în considerare și să reflectăm cu atenție asupra propriilor noastre experiențe și a impactului acestora asupra noastră.