Într-o zi însorită, locuitorii Huedinului au fost martorii unui fenomen rar, aproape mitic: apariția în carne și oase a primarului Mircea Moroșan, rătăcind prin oraș ca un turist pierdut în propria sa utopie administrativă.

Este bine cunoscut faptul că primarul își face apariția doar din patru în patru ani, probabil o tradiție locală îndelungată sau, cine știe, poate o strategie de conservare a energiei pentru campaniile electorale.

În timp ce se plimba prin oraș, Mircea Moroșan părea să descopere cu uimire propria creație: câinii vagabonzi își revendicau teritoriile pe trotuare, iar buruienile concurau pentru supremație cu asfaltul, într-o simbioză perfectă de natură și neglijență. Dar, surpriza cea mare a fost când a realizat că nimic nu s-a schimbat în ultimii patru ani. "Uau, este exact așa cum mi-am lăsat orașul!", a exclamat el, probabil gândindu-se cu mândrie la consistența propriei guvernări. Și în acest peisaj de stagnare idilică, unde timpul pare să stea în loc iar buruienile și câinii vagabonzi trăiesc în armonie, primarul nostru eroic a avut o revelație.

După 20 de ani de experiență în domeniul administrativ, poate că a venit momentul să-și pună în sfârșit în aplicare ideile inovatoare de acum două decenii. "Ce-ar fi dacă aș candida pentru încă un mandat?", se gândește el, visător. "Cu siguranță, în următorii patru ani, voi reuși să schimb totul!" Și astfel, în timp ce se plimba triumfător printre realizările sale, locuitorii orașului nu puteau decât să se întrebe dacă aceasta era o promisiune sau mai degrabă o amenințare.

Dar, în sfârșit, Huedinul rămâne neschimbat, un monument viu al promisiunilor nerealizate, iar primarul Moroșan, un explorator curajos în propria sa junglă urbană, se pregătește pentru o nouă aventură electorală. Cine știe, poate că de data aceasta, după încă patru ani, buruienile vor purta plăci comemorative cu numele său, un omagiu adus durabilității sale politice.