Într-o perioadă în care românii resimt direct efectele deciziilor economice, fiscale și energetice, Guvernul are obligația să explice ce face și să discute cu cei asupra cărora se răsfrâng aceste măsuri. Nu putem accepta ca proiecte importante pentru milioane de oameni să fie decise în cerc restrâns, trimise spre validare externă și abia apoi prezentate societății.

Cazul noii Legi a salarizării este relevant. Demersul ministrului interimar Dragoș Pîslaru de a transmite proiectul către Comisia Europeană înainte ca acesta să fie discutat serios cu salariații, sindicatele și partidele politice ridică o problemă de fond: cine a stabilit conținutul legii și în baza cărui mandat politic?

Nu poți cere validarea unui proiect înainte de consultarea celor cărora urmează să li se aplice. O lege a salarizării privește veniturile și cariera profesională a unui număr foarte mare de angajați din sectorul public. Tocmai de aceea, dialogul nu poate fi tratat ca o formalitate organizată după ce deciziile au fost deja luate.

Poziția PSD este clară: nu vom susține o Lege a salarizării construită fără o consultare reală cu salariații și reprezentanții acestora. Reforma nu înseamnă să prezinți oamenilor rezultatul final și să numești acest lucru dialog.

Aceeași diferență dintre discursul politic și situația concretă se vede și în economie. PNL vorbește despre „stabilizare”, însă românii și mediul de afaceri judecă economia după ceea ce se întâmplă efectiv cu investițiile, taxele, locurile de muncă și puterea de cumpărare.

În condițiile în care, potrivit datelor invocate în dezbaterea publică, investițiile străine s-au redus cu 82%, micii antreprenori suportă o presiune fiscală tot mai mare, iar zeci de mii de salariați și-au pierdut locurile de muncă, termenul de „stabilizare” trebuie folosit cu mult mai multă prudență. Pentru omul care și-a pierdut serviciul, statistica nu ține loc de salariu. Pentru antreprenorul care încearcă să-și mențină firma și angajații, explicațiile politice nu achită taxele și facturile.

Avem nevoie de măsuri care păstrează locurile de muncă, încurajează investițiile și oferă predictibilitate companiilor românești. Economia nu se stabilizează prin declarații, ci prin rezultate pe care oamenii și firmele le pot vedea în activitatea lor de zi cu zi.

La fel de serioasă este situația din energie. În ultimele zile, PSD a fost din nou acuzat în legătură cu centralele pe cărbune. Trebuie însă spus foarte clar cum s-a ajuns aici. Obligațiile privind renunțarea la aceste capacități au fost asumate prin PNRR în perioada în care Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene era condus de Cristian Ghinea, reprezentant USR. În același timp, USR s-a opus unor proiecte hidroenergetice care puteau contribui la înlocuirea unei părți din capacitatea de producție scoasă din sistem.

România nu își poate construi politica energetică prin închiderea unor capacități înainte ca alternativele să fie funcționale. Este o chestiune elementară de siguranță a sistemului.

PSD a susținut conservarea unor grupuri energetice pe cărbune scoase din exploatare, tocmai pentru ca acestea să poată fi reactivate dacă sistemul se confruntă cu un deficit de producție. Tranziția energetică trebuie făcută, dar într-un ritm care ține cont de capacitatea reală de producție a României, de consum și de securitatea energetică.

Nu putem închide astăzi ceea ce produce energie pe promisiunea că vom construi cândva ceva în loc.

În toate aceste dosare, de la salarizare și economie până la energie, cerem același lucru: decizii fundamentate, consultare înainte de adoptarea măsurilor și asumarea politică a consecințelor.

Românii nu trebuie puși în fața faptului împlinit.

Remus Lăpușan
Deputat PSD de Cluj