,,Salutul cel mai folosit în satele noastre este, poate, „Doam­ne, ajută!“

El e spus într-un fel apăsat, care nu la­să loc nici unei superficialități. Dincolo de aceste do­uă cu­vin­­te, de simplitatea paradisiacă a acestui salut, este te­zau­ri­­zată o întreagă adâncă teologie. Este invocat nu­me­le lui Dum­nezeu, care nu poate fi luat în deșert. Dum­nezeu ne es­te Domn. Este recunoscută atotputernicia lui Dum­nezeu și li­mita puterilor omului, imposibilitatea lui de a reuși cu a­de­vărat fără Dumnezeu. Este exprimată cre­dința în putința de a obține ajutorul, nădejdea că acest aju­tor va fi de folos, iu­birea față de Cel de la care ajutorul este totdeauna dezin­te­­resat, absolut și neumilitor. Ță­ra­nul se arată astfel des­chis spre lucrarea sinergică cu Dum­nezeu, prin acceptarea e­nergiilor Sale necreate. Este un stri­găt după Dumnezeu-Dom­nul, făcut cu calm și cu pace”. (Costion Nicolescu, Ziarul ,,Lumina”)

,,Desenele lui David"
https://matricea.ro/desenele-lui-david-12/